marți, 14 februarie 2017

Asceza crestina


 Cuvântul de origine greacă askeo, askesis, asketes a avut diferite semnificaţii  în decursul timpului cu referire la:
- exerciţiul trupului, în cazul atleţilor şi a soldaţilor;
- exerciţiul inteligenţei şi al voinţei, a muncii artistice sau tehnice;
- exerciţiul ce întăreşte virtuţile morale, la cult şi la viaţa religioasă.
Pe drumul căutării lui Dumnezeu asceza este un antrenament conştient şi perseverent, şi presupune o tensiune constantă. Ea presupune atât efort spiritual, cât şi fizic, căci ambele părţi ale fiinţei noastre suspină după mântuire.
Aşadar, din punct de vedere creştin, asceza este un exerciţiu făcut în mod conştient şi sistematic, pentru desprinderea de patimi şi dobândirea virtuţilor.
Acest antrenament prinde viaţă atunci când folosim principalele „arme” creştine rugăciunea, postul şi milostenia.

Rugăciunea este intrarea omului în legătură cu Dumnezeu. Sfinţii Părinţi spun că rugăciunea este ridicarea omului cu mintea, cu inima, cu credinţa şi cu vocea la Dumnezeu, pentru a-L preamări, a-I mulţumi şi a cere de la El toate lucrurile de care avem nevoie pe plan spiritual şi fizic, ştiind că El ne aude şi ne ajută. Pentru a fi ascultată de către Dumnezeu trebuie să îndeplinească câteva condiţii: credinţă sinceră şi adevărată, respectarea poruncilor (din dragoste faţă de Dumnezeu) şi perseverenţa în rugăciune.

Postul presupune un exerciţiu complex şi foarte eficient de educare a voinţei. Atunci când este dedicat lui Dumnezeu este a doua „armă” puternică a creştinului împotriva ispitelor trupeşti şi sufleteşti, mijlocul de întărire a credinţei, de exersare a milosteniei şi de dobândire a smereniei creştine.

Milostenia. Atunci când este făcută din iubirea de Dumnezeu şi de aproapele, milostenia este cea de-a treia „armă” şi constă în ajutorarea materială şi spirituală a celor aflaţi în nevoi. Milostenia cu adevărat creştină trebuie să izvorască dintr-o iubire sinceră faţă de aproapele şi să fie făcută cu discreţie, nu într-un duh de mândrie (Mt. 6, 2-4).

publicat de pr. Liviu Botezatu